 Sibiul, pentru noi,
înseamnă istorie, cultură și luptă pentru emancipare. Îi suntem datori
lui Simion Bărnuțiu și lui Andrei Șaguna să continuăm această luptă
pentru emancipare.
“De ce?”, vor întreba unii cârcotași. Simplu, pentru că nu o avem.
Avem multe, dar aproape doar cu numele. Avem legi, drepturi,
libertate, democrație.
Drepturile și libertățile noastre apar în Constituție
(și normele constituționale, ierarhic, ar trebui să fie peste alte norme
juridice) ca o singură categorie juridică, numită drept fundamental:
dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, dreptul la
ocrotirea sănătății, la apărare, la informații, la învățătământ,
libertatea individuală, libertatea de conștiință, de circulație, de
exprimare, libertatea întrunirilor...
Unde e protecția și sprijinul statului în realizarea
pretențiilor legitime? Oferă statul un cadru cu adevărat democratic?
Unde e principiul separării puterilor în stat? Avem cu adevărat
pluralism politic? Sau monopolul unor haite de hiene?
În statul de drept, izvorul puterii politice trebuie să fie voința
suverană a poporului.
Suntem oameni și cetățeni, deci oameni ai cetății. La
fel cum alții sunt citizens sau citoyens. Doar că cetățile noastre sunt
conduse de niște pârcălabi fără lege. Ei își spun politicieni (și culmea,
tot de la polis=cetate!). Ei pretind că ne reprezintă, că respectă un
contract social în care puterea noastra e transferată lor, legitim, în
schimbul unei bune orânduieli, în interesul nostru, al tuturor.
Le ştim bine zâmbetele de bunicuțe și șuvițele rebele
de jucători. Și totuși, odată la câțiva ani, îsi pun aceleași figuri
false pe toate gardurile și dau munți de bani pe campanii electorale.
...
Nu pot justifica banii, nu au nici transparență și nu vor să facă
nici legi electorale pentru toți.
Si se jură...că nu fură. Nici alegeri, nici bani publici, nici șansa
la viață. Se jură că nu știu ce înseamnă nepotism și clientelism
politic.
Ei uită că sentința publică rămâne peste timp. Ei
uită că poporul Român îi legitimează cu adevărat pe cei ce apără legea și
dreptatea cu adevărat (Domnul Tudor sau Crăișorul Munților). Am fost
sfătuit să nu mai scriu Român cu majusculă, ca și cum aș depăși niște
bariere. Eu, totuși, la ora de Limba Română, am învățat ce înseamnă și
respectul. Am învățat că și dacă nu-ți place de jucătorul ajuns în vârf,
trebuie să respecti Președinția. Cum și ea ar trebui să acorde respect
tuturor, nu doar unei camarile sau unor votanți direcți.
Noi îl vom avea în veșnicii pe Eminescu, pe care
stânga și dreapta tot nu știu cum să-l revendice. Hai să-l scoatem pe
Eminescu din dulapul lui Patapievici, hai să facem dubele transparente,
să se vada cultura, hai să scoatem speranța din cutia Pandorei! ....
Eu sunt suporter. De ce? Pentru ca încă "suport" România și nu am
uitat s-o încurajez.
Pentru toți Mizerabilii mei,
Ion Valion |
